Panoul de previzualizare

Apăsând A (sau Enter / dublu clic) pe un fișier se deschide o previzualizare integrată în dreapta listei de fișiere — o previzualizare pentru fiecare filă. Panoul ocupă o parte din lățimea ferestrei, ca să rămână spațios pentru conținut media și PDF-uri.

Ce poate previzualiza

Text / cod — cu derulare.
Imagini — PNG, JPEG, GIF, WebP, BMP — încadrate pe lățime.
HEIC / AVIF / JXL — când este instalat un convertor de imagini (sips vine cu macOS; heif-convert, ImageMagick sau vips pe Linux/Windows).
SVG.
HTML și Markdown — randate ca o vizualizare statică, fără JavaScript (scripturile nu rulează niciodată, deci o previzualizare nu poate face nimic activ).
PDF — pe pagini.

Pentru SVG, HTML și Markdown poți vedea sursa brută în locul vizualizării randate, cu butonul </> din antet (sau X pe un controler / F2). Markdown arată textul .md original, nu HTML-ul convertit.

Dreapta intră în panoul de previzualizare. Ce fac celelalte butoane depinde de tip:

Text / imagine / SVG / HTML / Markdown — Sus / Jos derulează; A deschide fișierul în aplicația implicită a sistemului de operare.
PDF — Sus / Jos schimbă paginile; Home / End sar la prima / ultima pagină; A îl deschide extern.

Niveluri: X coboară, B urcă

Panoul este o stivă mică, iar cele două butoane o parcurg în sensuri opuse. X se apropie cu un pas de octeții bruți ai fișierului; B (sau Esc) urcă un pas înapoi și închide doar în vârf.

Fișier	X coboară →
Text	citire → editare → închis
SVG, HTML, Markdown	randat → sursă → editare → închis
Imagine, PDF	închis

Un fișier text nu are vizualizare a sursei, așa că primul X începe direct editarea. Marcajul cere două apăsări: una pentru a arăta sursa, una pentru a o edita. ✕ din antet închide întotdeauna direct, indiferent de nivelul la care ești.

Editarea fișierelor text

O previzualizare de text poate fi editată pe loc. Creionul din antetul panoului — sau X pe un controler — o transformă într-un câmp editabil; Esc, ori butonul din nou, iese din editare. Doar textul este editabil: celelalte tipuri sunt vizualizări randate, nu bufere. De aceea X nu intră niciodată în conflict cu comutatorul de sursă — un fișier text nu are vizualizare a sursei.

Ctrl/Cmd+S salvează și funcționează chiar dacă focalizarea a revenit la lista de fișiere. Pe un controler, A salvează de îndată ce există ceva de salvat, iar altfel deschide fișierul extern, ca de obicei. Un punct lângă numele fișierului marchează modificările nesalvate, iar alături apare în antet un buton Salvează.

Pe Steam Deck, X ridică tastatura de pe ecran deasupra câmpului, iar B din Steam o închide și te dă înapoi navigării între panouri.

Fișierul este scris înapoi așa cum a fost găsit

DeckCrate ține minte cum a citit fișierul și îl salvează la fel:

Codificare — un fișier citit ca Latin-1 vechi („ANSI”) este salvat tot ca Latin-1, nu recodificat pe tăcute în UTF-8. Dacă tastezi un caracter pe care Latin-1 nu îl poate cuprinde — un emoji, de pildă — fișierul este convertit în UTF-8, iar notificarea îți spune asta.
Sfârșituri de linie — un fișier CRLF păstrează CRLF, inclusiv pe liniile abia tastate.
Identitate — salvarea se scrie pe loc, așa că o legătură simbolică rămâne legătură, iar permisiunile, proprietarul și atributele extinse supraviețuiesc editării.

Marcajul se editează prin sursa lui

SVG, HTML și Markdown se pot edita și ele — dar numai din vizualizarea sursei, acolo unde apare și creionul. O vizualizare randată nu este un buffer: din pagina formatată nu există drum înapoi spre fișier, așa că editezi marcajul însuși.

Tot ce s-a spus mai sus rămâne valabil, inclusiv garanțiile privind codificarea și sfârșiturile de linie. Două lucruri sunt specifice marcajului:

Salvarea unui .md scrie Markdown, niciodată HTML-ul în care a fost convertit.
Vizualizarea randată se reîmprospătează la salvare, așa că la ieșirea din editor vezi conținutul nou, nu versiunea care era pe disc când ai deschis fișierul.

Întoarcerea la vizualizarea randată cu modificări nesalvate arată versiunea salvată, punctul rămânând aprins — asta e ce se află pe disc, iar punctul spune că mai există ceva.

Modificări nesalvate

Orice ar arunca un buffer editat întreabă mai întâi, oferind Salvează, Renunță sau Anulează (A, Y și B pe un controler):

închiderea panoului,
previzualizarea altui fișier,
deschiderea terminalului, care împarte locul cu previzualizarea,
reducerea numărului de file sub o filă cu modificări nesalvate,
ieșirea din meniul de comenzi sau din bara de instrumente.

Fiecare filă își păstrează propriul buffer, așa că schimbarea filei nu te costă niciodată ce ai tastat — punctul rămâne până salvezi sau renunți.

Oprirea randării

Preferințe → Previzualizare → Previzualizări randate este activată implicit. Dezactiveaz-o și SVG, HTML și Markdown se vor deschide pe sursa lor — un singur X începe atunci editarea, butonul </> dispare, iar B închide panoul în loc să dezvăluie o vizualizare randată. Pentru acele fișiere pur și simplu nu există un nivel randat.

Textul, imaginile și fișierele PDF nu sunt afectate. Setarea se aplică previzualizărilor deschise de atunci încolo; un panou deja deschis își păstrează nivelul.

Când un fișier nu poate fi previzualizat

Fișierele binare, formatele neacceptate și fișierele supradimensionate nu pot fi previzualizate. DeckCrate îți propune în schimb să le deschizi în aplicația implicită a sistemului de operare. Din acel dialog poți apăsa și Y ca să alegi o anumită aplicație (vezi Deschide fișierul cu…).

Deschiderea cu aplicația implicită

Poți deschide orice fișier în aplicația lui implicită cu butonul A din panoul de previzualizare sau direct, pentru orice fișier care nu poate fi previzualizat.

Deschide fișierul cu…

Pentru un singur fișier evidențiat, intrarea Deschide fișierul cu… din meniul de comenzi afișează o listă a aplicațiilor instalate, navigabilă cu controlerul, sortată alfabetic. A / Enter confirmă, B / Esc anulează. Este oferită și ca Y în dialogul „previzualizare imposibilă”. Funcționează pe macOS, Linux și Windows.